Curcanul si rafia

De la o vreme incoace observ la tv o crestere a densitatii emisiunilor culinare si in special despre alimente, despre e-uri, bauturi carbogazoase, rosii din Turcia, mere din China si o multime de alte pericole care ne pandesc la orice colt de hypermarket.
Personal cred ca excesul de jumari, considerate naturale, a omorat mai multa lume decat…bauturile tip cola, de exemplu.

Dar, chiar daca nu prea ma intereseaza subiectul “mancare”, am intrat fara sa vreau in trendul “eco” prin intermediul consoartei mele si a prietenilor nostri.
Oua ne aduce madam cutare, gaini “de curte” ne aduce alta doamna, branza ne livreaza alta baba, lapte nu mai stiu cine…Ce sa mai zic? Am ajuns sa nu mai am voie sa cumpar nimic de la magazin, ca…”ne aduce madam…cine stie care!“. Astept cu interes Coca Cola “eco” livrata de vreo baba de la tara!

Intr-o zi am ajuns, ca de obicei, la birou si dupa cateva rezolvari de probleme ma pregateam sa plec putin pe teren, la un santier. Cum masina mea de serviciu era trasa pe dreapta pentru neplata leasingului, il iau pe colegul de la vanzari cu Loganul.
Nu plecam bine ca primesc un telefon de la colega de viata. Mesajul era oarecum cifrat.
“-Vezi ca a venit marfa!”. Intreb oarecum indreptatit si in acelasi timp naiv: “-Care marfa?”. “-Nu stii ca am vorbit de niste curcani?”. Se pare ca nu stiam. “-Trebuie sa ajungi la primarie la camera 3 sa preiei marfa!”. Ca un needucat ce sunt mai lansez o ultima intrebare: “-Cand?”. “-Mai intrebi cand? Acum! Sunt proaspat taiati si o sa se strice!”.

Super treaba! Ii spun colegului meu sa opreasca la primarie si cat mai aproape de intrare. Executa manevra oprind chiar in fata desi era interzis. Ca tot romanul care opreste aiurea, aprinde avariile. Eu ma azvarl din Logan si caut camera respectiva. O gasesc, la parter. Bat la usa si intru. “-Sarumana!” ii spun prietenei consoartei mele. Intre timp simt ca am calcat in ceva umed. Uitandu-ma observ aproximativ un metru patrat de sange care curgea din doua…rafii imense. Rafia e cel mai urat recipient, ambalaj, sacosa…cum vreti sa o considerati. Rafia este simbolul decaderii umane. Asta ca sa filozofez putin.
Preiau cateva informatii de la furnizorul de curcani. Cele doua rafii contineau cate doi curcani. Cam 11 kile per bucata. Din astia se pare ca numai unul era al meu, restul erau combinatii de-ale doamnei mele.
Punctul culminant: ies din primarie cu doua rafii imense din care se scurgea sange! Am fost reperat de cativa oameni pana am ajuns la masina. As putea spune ca acestia au participat la decaderea imaginii mele.
Deschid portbagajul si arunc rafiile inauntru. Observ ca am pus curcanii alaturi de un calculator care era proaspat reparat.

Urmatoarea ora a fost de distributie. Am repartizat marfa conform indicatiilor consoartei mele. Evident ca m-am murdarit ca un macelar. Ca sa nu mai spun ca s-a scurs pe mocheta din portbagaj o tona de sange. Dar colegului meu nu i-am spus nimic.
Cand am ajuns acasa, spre seara, curcanul era deja la racoare in congelator. Din cercul de suspecti care au participat la impartirea marfii, majoritatea cunoscuti, nimeni nu si-a pus problema ca tipul care a asigurat transportul marfii, adica eu, nicidecum nu s-a simtit ca in “Curierul” ci mai degraba ca in “Pacala”.

A doua zi. De la birou plec cu acelasi coleg spre o lucrare. Cand ma urc in masina, sa vomit. Mirosea violent a hoit imputit. Il intreb daca are vreun mort in masina. Tipul imi spune, simtindu-se vinovat, ca a dus gunoiul dimineata si nu-si explica de ce nu a iesit mirosul. Dar in mintea mea deja incoltise o banuiala.

A treia zi. Acelasi decor. Aceleasi intrebari. Aceleasi raspunsuri.

A patra zi. Gasesc calculatorul din portbagaj in birou la mine. Apare colegul.“-Am descoperit de unde venea mirosul!”zice el. “-De unde?” “-De la calculatorul asta!”. “-Cum asa?” intreb eu. “-Pai am deschis portbagajul si cand am bagat nasul in calculator…sa cad jos!”.
La fel mi s-a intamplat si mie in momentul ala, era sa cad jos de ras.
I-am explicat mai tarziu ca se imputise mocheta din portbagaj de la sangele curs din rafii.
O saptamana s-a chinuit sa scoata mirosul de hoit din mocheta.

Cat despre mine astept cu frica momentul cand va trebui sa car cu masina vreun porc sau vreo vita. Chiar decedate fiind. In numele alimentatiei eco!

Explore posts in the same categories: Aventuri cotidiene

Etichete: curcan, eco, rafie

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.