De sexzon

Publicate Martie 1, 2017 de misterfrontman
Categorii: Chestii

Tags: , ,

Hai că a venit primăvara! Cum se zice, anotimpul îndrăgostiților. Nu că n-ar fi și celelalte. Credeți-mă, vara e chiar mai mișto! Dar dacă tot se zice că acum e momentul iubăreților, am încercat să îmi explic cum funcționează îndrăgosteala, așa, pe scurt, fără să intru în prea multe detalii.

Vedeți voi, în decursul vieții am observat că, avem  profesori pentru orice, încă de mici.
Începând cu primele cuvinte învățate de la mamaia… căcuța, pișulică, ca aia e câh, cealaltă e papa și continuând cu școala. La biologie ai profesor, la română la fel, vrei limba franceză ia un profesor de aici, vrei chimie? Ia doi profesori! Până și la sport ai profesor. La fel pentru activitățile extrașcolare. Vreau să fac chitara! Poftim, domnule, un profesor. Vreau navomodele – ia un profesor de navomodele, vreau scrima – ia prof de scrimă.  Ajungi astfel prin clasa a 7-a și iți dai seama că a venit primăvara, și anul ăsta, și te îndrăgostești de un el sau o ea și habar n-ai ce să faci. Și în liceu tot așa… și mai târziu la fel.

Tu, ca fată, visezi că ești  Ileana Cosânzeana și dormi în turn, adormită pentru o sută de ani de nu știu ce căpcăun de doi lei și visezi să apară Făt Frumos. Evident pe un cal alb, tipul de altfel îmbrăcat oribil, cu ciorapi din ăia albi tip balerin, băgați în cur, cu scoica în față. Iar el să te găsească dormind și să te sărute pentru ca tu să te trezești și să îl strângi în brațe și să te măriți cu el. E un fel de întâlnire pe nevăzute. Și începi să îți pui întrebări încă de la starea civilă. Atunci îți dai seama că, din momentul ăla, te va chema Ileana Cosânzeana Făt. In sfârșit, treci peste asta. După un an, observi că nu și-a schimbat ciorapii albi și penibili care, între timp, au devenit galbeni în față și maro în spate. Când ți-e  lumea mai dragă, îl găsești meșterind la calul lui alb, schimbând potcoavele de vară cu cele de iarnă sau dându-i pe coamă cu ulei siliconic. La un moment dat, începe să întârzie ba cu treburi la împărăție, ba s-a întâlnit cu Greuceanu, cu Prâslea-cel-voinic și merele lui de aur sau cu Buricul Pământului și au stat la bere până dimineață. Dar tu stai liniștită, ai semnat un contract la starea civilă. Ce contează că mai sunt și alte femei? Ileana Sânziana din categoria teenage, Maștera-cea-rea din categoria milf sau Muma Pădurii din categoria granny.

Pentru el e altfel, dar oarecum la fel. Frumosul Făt se duce la Împăratul Verde, taică-său, și-i spune că pleacă în lume să-și caute norocul. Băi, boule! Tactu-i împărat și mă-ta-i împărăteasă! Ce noroc mai cauți? In fine, pleacă el, trece peste mări și țări și ajunge, într-un târziu, la turnul unde dormea Ileana Cosânzeana. Aici are loc un coup de foudre, în sensul că Făt se îndrăgostește pe loc de adormită. Aia, în afară că era adormită, mai era și stătută de 100 de ani. Chiar așa cum era, a dus-o la taică-sau și i-a spus că viitoarea lui nevastă are peste 100 de ani. Câh! A sărutat-o trecând peste faptul că gagica era nespălată pe dinți de 100 de ani. Nu s-a mai uitat în rest. Neepilată de 100 de ani…va închipuiți? Și nespălată la păsărică de 100 de ani? Ca să nu mai spun că 100 ori 12 luni fac 1200. Da! 1200 de cicluri! 1200 de menstre! Zona arată ca un abator. Dar omul a văzut-o ca pe femeia visurilor lui și a luat-o. Și-a luat-o…

Deci uite că nu există profesori pentru dragoste. Indiferent cât te-ar învăța bunică-ta, unchiu-tău, Hancock cu Will Smith, Playboy, Hustler. Iți dai seama că ești mereu nepregătit. E ca atunci când vine iarna brusc și ești încă în bermude. Așa că, trăiți-vă viața, oameni frumoși! Un anotimp cu mult soare!

Anunțuri

Nu aruncati gunoiul…doar gunoaiele!

Publicate Februarie 13, 2017 de misterfrontman
Categorii: Aventuri cotidiene

Tags: ,

Evident că nu! Gunoiul îl aruncăm pe stradă ca toți oamenii civilizați. Coșurile de gunoi trebuie păstrate curate!

20170213_075101

 

Interviu cu seful

Publicate Octombrie 14, 2012 de misterfrontman
Categorii: Chestii

Tags: , ,

Stau si ma uit, unde in alta parte decat la tv, cum o relatie de intimitate intre un individ si conceptiile sale religioase, este violata de cancanul zilei si transformata intr-o stire normala. Este vorba de evenimentul sarbatorit zilele astea la Iasi. Luati la interviuri, romanii se roaga in felul lor, unul pentru sanatate, altul pentru fiica-sa, altul pentru noroc in casnicie…in fine. Dar de ce au tinut sa vina toti acum…? Pentru ca acum se sarbatoreste sfanta respectiva, veti spune…Bun, dar daca veneau saptamana trecuta,sau poimaine sau peste o luna, doleantele lor ar fi fost neindeplinite de sfanta, sau ceva mai putin indeplinite? Exista o gradatie a ajutorului divin

Astfel o sarbatoare s-a transformat intr-un pogo limitat de garduri si jandarmi.

 

Relatia mea cu seful mare a inceput in copilarie cand mergeam la biserica, vrand nevrand, cu bunica-mea. Evident ca si eu si frate-miu ne cautam subterfugii pentru a nu ne plictisi mancand toata anafura de pe tavi sau cautand victime cate o baba sau vreun mos. Bunica-mea a incercat sa ne introduca in cunoasterea obiceiurilor religioase, insa nu am fost deosebit de atrasi. Ce imi amintesc e faptul ca la o coada la impartasanie frate-miu, cascand gura la pereti, i-a aprins cu lumanarea caciula unuia din fata lui. Noroc de un mos care a sarit si a stins incendiul iscat pe capul baiatului. Sau stateam ore in sir la geam asteptand, conform spuselor bunica-mii, sa vina un inger sa ne puna cate o pereche de aripi. Va dati seama ce furori as fi facut la bloc aparand ca un Superman!

Mda…Evident ca nu s-a intamplat nimic niciodata ci am mai si fost certat de un popa pentru simplul fapt ca frate-miu nu stia tatal nostru. Iar eu trebuia sa-l invat.

Chestiile astea nu au avut nici un efect pentru mine, un copil normal, pasionat de joaca, caruia, toata obligatia asta de a merge la biserica nu putea sa imi provoace decat o mica repulsie.

 

Cu timpul am devenit indiferent fata de fenomen. Iar mai tarziu, crescand, am incercat, ca multi altii sa imi conturez propria conceptie despre religie. Insa nu am reusit prea multe, mai ales ca , intr-un timp foarte scurt, mi-au murit cateva rude apropiate si a trebuit sa fac sau sa particip la diverse obiceiuri funerare,  iar la un moment dat am nimerit sa lucrez ca manager la o firma unde cei doi patroni, frati fiind, erau ultraortodocsi.

Nu lucram in zilele de sarbatoare cu cruce rosie. Da, si? Nu era bine. Da, pana la un punct. De exemplu, cateva sarbatori pareau neclare in materie de cruce rosie sau neagra. Aveam cateva calendare ortodoxe,  unul mai diferit ca altul… Pana sunau patronii mei la diversi popi ca sa afle daca aveau voie sa lucreze sau nu…eu nu puteam sa imi fac nici un grafic de lucrari pentru ziua aia…Aflam de obicei spre seara cand trebuia sa anunt oamenii daca trebuie sa vin la serviciu sau nu.

Intr-o zi intrand in birou gasesc cateva funduri ridicate in sus si un popa care racnea o slujba. Recunosc fundul sotiei unuia din patroni, al inca unei colege, al unui patron si al contabilei. Asta din urma ocupa mult spatiu. Ingenunchez si ma inghesui si eu sub patrafir cu nasul aproape intre bucile contabilei. Numai ca la un moment patrafirul capatase vibratii din ce in ce mai puternice. Asta din cauza crizei de ras care ma apucase. Matahala de contabila se intoarce si ma atentioneaza. Ma ridic rosu si cu lacrimi in ochi si ies pe usa, continuind afara criza de ras. La cateva secunde iese si contabila, cum altfel decat rosie si cu lacrimi, care se molipsise de rasul meu.

Oricum treaba a inceput sa mi se pare lipsita de orice dram de gandire logica, mai ales ca de cateva ori nu aveam bani de salarii dar trebuia sa trimit camioane cu diverse alimente, faina, zahar, ulei paste si altele, la manastirea nu stiu cum naiba…Tipii astia doi care imi erau patroni imi explicau permanent cum sta treaba cu seful mare si ce bine va fi de ei pe lumea cealalta. De fapt multi credinciosi cred ca facand anumite fapte, sa zicem bune, pe lumea cealalta vor ajunge in rai.

 

Chiar asa de multe ori mi-am pus intrebarea asta iar pe canalele de descoperiri stiintifice gasesti permanent emisiuni despre unii care s-au intors de pe lumea cealalta, insa nimanui nu-i este prea clar ce se intampla cu tine dupa moarte, trecand de slujbe, sicriu, coroane si altele.

Cred ca, in primul rand, ajungi la o coada unde astepti sa-ti vina randul la un mic interviu cu seful mare. Sa-i zicem departamentul Repartitii. De aici primesti o repartitie spre rai sau iad. Dar nimeni nu zice cand ajungi la coada! Dupa ce mori, imediat, cum vezi in filme, sau o mai falfai printre oameni speriind copiii sub forma de abur, ceata sau alta forma, asteptand cateva slujbe ca sa poti decola spre Lumea Cealalta? Bun, iti vine momentul, tanar, batran, de moarte buna, accident, boala sau orice altceva, nu mai conteaza. Te-ai intrebat cum ajungi la coada pentru repartitie, imbracat sau dezbracat? Cu hainele de pe tine in momentul mortii sau cu hainele cu care te imbraca rudele cand te pun in sicriu. Asta din urma e cea mai nasoala varianta pentru ca normal ca nu te vor imbraca in blugi, tenisi si tricou. Nici prima varianta nu ar fi de dorit pentru ca poti muri in somn si ajungi dincolo in pijama sau boxeri sau poti muri in timpul unui act sexual si te pomenesti la randul pentru repartitie in pielea goala. Si in erectie, daca esti barbat.

Oricum ai da-o nu-i bine.

Pana ajungi la interviul cu seful trebuie sa cauti departamentul Repartitii si biroul de care apartii. Ortodox, catolic, martor, protestant, musulman, ce naiba ai fost. Pana si aia din jungla amazoniana trebuie repartizati. Si, in timp ce seful are o multime de treaba cu eradicarea foametei, oprirea razboaielor, vindecarea copiilor, acum trebuie sa selecteze oamenii pentru rai sau iad. Sau poate isi trimite cate un inger, arhanghel sau mucenic.

 

In sfarsit ajungi la interviu. Seful iti scoate fisa si conform criteriilor religioase respectate sau nu iti face un punctaj cu care te repartizeaza. Aici se naste o intrebare. In caz ca te califici pentru iad ai dreptul la o pledoarie?

Sa presupunem ca moare un tip de 28-30 de ani, manager la o companie, cu familie frumoasa, cumpatat,  pasionat de sport,muzica, credincios. Tipul ideal pentru rai. Ajunge omul acolo.Ce face….? In primul rand ar fi o foarte mare aglomeratie. In decursul omenirii au murit zeci de miliarde de oameni. O mare parte din astia sunt pe acolo. Te intalnesti cu neandertalieni, daci, gepizi, indieni cu pene pe cap, cowboy, soldati, presedinti. Ce faci daca te intalnesti pe acolo cu John Lennon? Il abordezi? Sau cu Marylin Monroe? Sau cu Michael Jackson?

Dar aici intervine alta problema. Dupa ce mori, cu ce moaca ajungi dincolo?. Ca una e sa mori tanar si simpatic si alta e sa mori la o suta de ani fiind un mos sclerozat cu o fata botita.

In sfarsit, tipul de mai sus ajunge in rai si incearca…sa faca ce? Bunica-mea imi spunea ca in rai poti face orice. Daca omul vrea sa isi faca o trupa de rock? Si mai rau, de death metal? Ii interzice cineva? Sau poate vrea sa faca stand-up comedy…Sau vreun videochat porno…

 

Ei, pana la urma sa ne bucuram de lumea asta cat mai suntem alive. Carpe diem oameni buni!

Sfaturi sexuale

Publicate Septembrie 29, 2011 de misterfrontman
Categorii: Aventuri cotidiene

Tags: , ,

Atentie! Daca nu reusiti sa respectati sfaturile din fotografie atunci e cazul sa incercati pozitia 96. Adica spate in spate!

Non pulire

Napalm Death…still alive

Publicate Septembrie 25, 2011 de misterfrontman
Categorii: Cronici

Tags: , ,

Din momentul in care am auzit ca vor veni Napalm Death la Iasi am hotarat, impreuna cu unul din vesnicii mei prieteni, sa participam la concert. Asta se intampla cam cu o luna si ceva inainte. Am stabilit din timp pana si ora de plecare desi pana la ziua cu pricina se puteau intampla multe.

Recunosc din start ca nu am fost un fan Napalm Death, dar la vremea cand i-am ascultat…sa fie vreo douazeci si ceva de ani in urma…mi-au placut, mai ales ca pe atunci eram intr-o nevoie de viteza, trecand de la heavy metal la speed, apoi la thrash  si ajungand la grindcore unde m-am si oprit. Am avut in dotare si o caseta cu albumul “Harmony Corruption” pe care chiar il stiam pe de rost. De atunci pana in urma cu vreo doi-trei ani nu am mai auzit nimic de trupa asta, dar nici nu am facut prea mari eforturi sa vad care-i treaba cu ei.

Motivul principal pentru care am hotarat sa merg la Iasi sa-i vad a fost unul …istoric. Napalm Death a fost un nume in grindcore si in amintirea zilelor trecute am zis ca merita un asemenea efort. Pentru un tip care se trezeste in fiecare dimineata la cinci jumate nu-i nici chiar efort ci de-a dreptul aventura.

 

In ziua respectiva imi termin treaba la serviciu si ma indrept spre casa pentru un mic refresh inainte de plecare.

Vesnicul meu prieten zice ca mergem cu masina lui dar mai intarzie jumatate de ora pentru ca o duce pe fiica-sa la maica-sa.  Refacand traseul, dupa spusele lui, a ajuns la blocul unde, de altfel a copilarit, a lasat fata la etajul trei si coborand scarile se intalneste cu un vecin, un baiat actualmente chitarist la trupa “8 si un sfert”. Un tip astenic, cu ochelari, candva cu plete acum tuns, perfect John Lennon. Gagiul se pregatea sa intre in casa. Tot pe baza relatarilor am dedus urmatorul dialog: ”-Salut! Ce faci?” intreaba vesnicul. “-Tocmai am aparut si eu prin zona. Tu ce faci pe aici?”. “-Am adus-o pe fata la maica-mea. Plec spre Iasi la Napalm Death…Vii?”. Raspunsul a fost sec si scurt ”-Da!”. A incuiatusasi a venit cu noi. Probabil ca nu avea treaba prea multa de facut. Sau mai bine zis nu avea planificat nimic pentru seara aia.

 

Pana la Iasi am facut o ora jumate. In zona Casei Studentilor se adunase cava popor dar nu ca in vremurile bune. Oricum mi se pare ca specia asta care se numeste rocker e cam pe cale de disparitie pe plaiurile mioritice. Mai ales ca ne adunam ca sectele prin holuri, crasme obscure, cluburi.  Pai unde naiba? Nu degeaba suntem underground…

 

Am ajuns pe la sapte si ceva. Seara, evident.

 

40 de lei biletul. Cand intram se manifesta trupa Inner Grave. Mi-am amintit ca e un concurs in cadrul festivalului Rock’n’Iasi. Fiind joi se presta metal. Dupa Inner Grave a urmat Sheol. Apoi Almost In Range care mi s-au parut cei mai buni si la final Westfalia. Ma abtin de la comentarii pentru ca nu mai gust de mult stilul practicat de cei de mai sus mai putin A.I.R. Oricum sonorizarea a fost oarecum…ciudata.

 

A urmat o pauza dupa care au inceput trupa de deschidere a concertului Napalm Death si anume Bucovina dinIasi. Un grup bine pregatit  numai ca nu m-au nimerit cu stilul practicat si nici cu tematica pieselor.

 

Urmeaza premiile. Premiul intai pleaca spre Sheol dinArad. Whatever!

 

Ne lansam pe beri. In acelasi loc unde se vindeau bauturi se vindeau si tricouri cu Napalm Death. Mi-as fi luat si eu unul dar ce dracu’ sa fac cu el. Unde sa-l port? Doar pentru un concert…Pana la urma am bagat banii in beri. Normal ca la un moment dat a trebuit sa cautam un grup social. Care era afara, in cadrul unui bar. Probabil ca era un loc improvizat de vreme ce daca intrai in cabina cu closet nu mai puteai iesi decat daca nu era nimeni in dreptul pisoarelor. Asa a ramas un timp John Lennon de la “8 si un sfert” pana a gasit momentul sa evadeze din buda.

 

Pe scena intra un tip care se apuca de probe de sunet. Intr-un final banuiesc mai mult, ca e chitaristul de la Napalm Death. Se facea ca era trecut de miezul noptii…In sala se adunasera vreo 300 de oameni. Nu dureaza mult si intra baietii. Soundul a fost cu totul altul decat la celelalte trupe. S-a auzit clar si distinct, chitara, bassul, vocea si toba. Barney, vocalul aproape nechimbat. Numai ca era tuns regulamentar. Bassistul a mai chelit si s-a mai implinit. In rest aceeasi oameni, acelasi stil inconfundabil.

 

Nu pot sa va spun ca am retinut vreo piesa. Asta nu-i o trupa de ascultat in masina. Vesnicul meu prieten mi-a zis ca daca prestau aceeasi piesa de la inceput pana la sfarsit nu si-ar fi data seama. Evident ca nu sunt slagare…

Se formeaza circle pit. Rockeri dezbracati la bustul gol. Multi trecuti de 30 de ani prezentau urme grave ale trecerii timpului precum si cicatrici ale consumului excesiv de bere. Multi cu plete lasate sa creasca intamplator.

In spatele meu un tip zbiera din rarunchi cu accent moldovenesc “-Safar za cildran! Safar za cildran!”. Omul vroia piesa asta si basta. A tinut-o o vreme asa pana cand a ragusit si s-a lasat pagubas.

Il vad in multime pe cel supranumit Moartea din Carpati pe numele lui Catalin Morosanu. Daca nu l-as fi vazut aici as fi jurat ca e manelist. S-a manifestat discret desi la un moment dat mosheala a scapat de sub control inglobandu-l si pe el. S-a retras imediat mai ales ca din fata, din zona circle pit,  venea un miros de transpiratie amestecat cu plete nespalate. Ca sa nu mai spun ca se facuse o abureala cu vapori de transpiratie…

 

Napalmii au prestat corect si pe la doua fara ceva ne-au multumit au mai dat autografe si au plecat. Degeaba au racnit spectatorii pentru un bis ca nu a mai venit nimeni.

 

Noi ne-am urcat in masina si am plecat. Am adormit instantaneu. M-am trezit in fata blocului. M-am bagat in pat. Cred ca am atipit o ora. La un moment dat suna alarma de pe telefon. Deja era cinci jumate!

Sexosul

Publicate August 30, 2011 de misterfrontman
Categorii: Amintiri din copilarie

Tags: , ,

…intre timp am mai scris si pentru altii despre un subiect de care fug toti…http://www.thesexist.ro/fetish-uniforma-1121.html.

Dream Team

Publicate Iunie 30, 2011 de misterfrontman
Categorii: Personalitati

Tags: , ,

Dupa cum ati observat am lipsit o vreme din decor fiind ocupat cu noul job dar si cu un proiect personal pe care vi-l voi dezvalui in curand.

Am avut cateva ocupatii la viata mea urcand de la munca de jos la cea de sus, coborand si urcand iar, cunoscand o multime de oameni de la destepti la tampiti, de la dobitoci la omenosi, de la geniali la incompetenti…in fine.

La noul job am avut nevoie de un timp sa ma obisnuiesc cu oamenii, cu programul, cu alte chestii noi. Intrand in industria lemnului am avut de invatat cateva notiuni specifice pe care nu le stiam si in plus de asta a trebuit sa deslusesc modul de functionare a unor utilaje. Deci, intr-un fel,  am devenit mai tehnic.

Vrand nevrand am intrat in legatura cu echipa de mecanici care se ocupa cu diverse munci…mecanice. Pun in functiune utilaje, trag cabluri de tensiune, repara utilaje de mica mecanizare, rezolva probleme legate de curent electric…in sfarsit, mai multe treburi.

Nu mi-a luat prea mult timp sa-mi dau seama ca echipa asta, formata din  cinci oameni si cu seful lor sase, e cea mai exotica din cate am intalnit.

In primul rand, indiferent de treaba pe care o presteaza, lasa o mizerie de nedescris in urma lor. In al doilea rand sunt foarte lenti. Pozarea unui cablu de internet pe o distanta de 15 metri a durat sase ore in doi oameni. Si in al treilea rand sunt murdari de ulei si in proportie de 75% cam put.

Romica e rrom original. El zice ca ar fi bulibasa. Il tradeaza o mustata cat un sobolan imens sub nas. Aproape ca nu i se vede gura. As putea spune ca in afara de mirosul specific natiei ii put picioarele din picioare. Odata a avut ceva de lucru in birou la mine. Dupa ce a terminat  nu am mai putut intra o zi. A trebuit sa aerisesc din temelii.

Titi e un fel de piticul Mutulica din Alba ca Zapada. In timp ce Romica face doi pasi, Titi face vreo cinci. Salopeta ii atarna atat la maneci cat si la pantaloni.

Catalin e plin de ulei pe fata inca de la prima ora. Il banuim ca se murdareste intentionat. Cand treci pe langa el isi umfla obrajii si ofteaza adanc, in genul “Cata munca am si nu mai termin niciodata!”. Prezinta absente dentare grave. Pasionat de bauturi spirtoase.

Nenea Teo e cel mai romantic. Desi electrician are mai degraba moaca de profesor de vioara. Un tip cu chelie, permanent politicos, preocupat de a bifa problemele permanente dar niciodata de a le rezolva. De exemplu acum vreo doua saptamani a venit sa constate pe unde ploua in hala. A constatat…si atat. Nu s-a mai intamplat nimic. In continuare ploua prin acelasi loc.

Nea Gica, un tip de peste 70 de ani se chinuie sa mai faca ceva insa nu reuseste decat sa joace in filmul “Prizonier in propriul corp”. Merge aplecat la 45 de grade si cu o viteza de melc bolnav. In plus acum vreo doua saptamani a fost muscat de un caine si viteza de deplasare se injumatatise.

Seful lor, un electromecanic spanchi, e permanent prezent prin… absenta. E plecat tot timpul dupa aprovizionare cu tot felul de maruntisuri. Doua suruburi, cinci cuie, un ghem de sfoara, o rola de banda izolatoare…etc. Ca sa nu mai spun ca se pricepe la absolute toate domeniile, de la politica la mecanica cuantica, de la fotbal la excursii spatiale.Normal, la studiile pe care le are…

Echipa asta, absolut incompetenta, a fost denumita de cativa colegi Dream Team.

Va dati seama ca oricine i-ar dori in firma. Cel putin asa zice seful lor…