Big, bigger, biggest

Sambata dimineata am ramas acasa, restul familiei participand la serbarea de absolvire grupa mica a nepotului meu. Eu am incercat sa imi revin pompand cafea si coke. Nici nu stiu cand s-a facut ora 2. Deja eram in priza. Hotaram ca de data asta sa luam metroul si de la Aviatiei sa mergem pe jos si sa mai comentez cu frate-miu concertul de vineri.
Cand ajungem la intrare…stupoare. O coada imensa. Ne asezam la rand. A mers repede. Intram prin cele doua filtre si ne cumparam fisele pentru…beri. Enervanta chestia asta cu fisele galbene.
Lume mai multa ca in prima zi. Nu prindem Vita de Vie. Nimerim exact in pauza. Insa se auzeau de la intrare. O trupa matura cu jde ani de cantari.
Achizitionam beri. Ne intalnim cu o multime de concetateni. Nici nu ma asteptam sa vad asa multi. Sporovaim, bem, radem. Pe scena se pregatesc Anthrax.
In sfarsit incepe Sonisphere partea a doua.
Anthrax suna la fel de american ca si acum douazeci de ani. Au mai imbatranit ce-i drept. Joey s-a mai botit la fata iar Ian a albit in barba. Insa ca show sunt exact la fel ca pe casetele video de pe timpuri. Populatia spectatoare s-a manifestat excelent facandu-l pe Joey sa exclame de ce au asteptat 29 de ani sa vina in Romania.
Pauza. Ciugulim beri. In fata scenei lumea se aseaza pe jos rezervand locuri. Chestiile alea de cauciuc despre care credeam ca sunt un fel de frane erau de fapt canale de cablu. Apar niste baieti care ne dau la o parte scotand un cablu de sub treburile alea.
In sfarsit intra Megadeth. Una din trupele mele preferate. Am ramas cu o oarecare „pasiune” pentru tehno-thrash. Nu fac un show extraordinar. Nici vocea lui Mustaine nu s-a auzit prea bine. Insa e una din putinele grupuri care stau bine pe scena. Celalalt chitarist,Chris Broderick, m-a rupt in paispe. Omul e „greu” in ale chitarei. Pot considera unele dintre piesele lor drept hituri. La un moment dat am intrat in conflict cu un gagiu care vroia sa efectueze singur o mosheala „neautorizata”. A taiat-o rapid din zona. Megadeth  se termina in aplauzele noastre.
Iar pauza. E timpul de rezolvat probleme fiziologice si de completat cantitatea de bere. La toalete parea in regula. Cu o zi in urma numarasem 15 bucati. S-au mai adus inca pe atatea. Mergeau repede pisarile.
Pe scena se suplimentau boxele. Evident. Urmeaza Slayer. Am ascultat ultimul album de cateva ori. Mi se pare supersonic. O trupa cu componenta, as putea spune, aproape neschimbata.
Intra pe scena. Si-au promovat ultimul album insa au cantat si piese mai vechi. Inceputul de la South of Heaven imi zbarleste parul. Pe care-l mai posed. In cantitati din ce in ce mai mici ce-i drept. Se executa moshpit. Raman stupefiat de „tineretea” lor. Nu cred ca e prea mare diferenta intre ce executau acum douazeci de ani si ce executa acum. Lombardo e un tip care nu bate la tobe. Omul canta efectiv. Din nou, ca si la Manowar, imi falfaie cordul. Supertrupa. S-a auzit impecabil.
Hai ca e ultima pauza! La veceuri e dezastru. Nu se poate intra. Cateva sute de oameni asteaptau. Noroc ca nu aveam presiune prea mare. Nu am mai stat la rand. Am lasat pe altii.
Despre Metallica nu am ce sa va spun. Cel mai mare grup din toate timpurile au facut cel mai mare show din toate timpurile inchizand cea mai mare seara din toate timpurile. Un ecran gigant pe fundalul scenei, piese si mai vechi si mai noi, ultima fiind Seek and Destroy piesa care m-a initiat in thrash. Mosheli, oameni purtati pe brate, ce sa va mai spun, tot tacamul. Ca sa nu mai spun de bissuri. S-au despartit cu greu de noi si noi cu greu de ei.
Nu imi venea sa mai plec, va spun sincer. Pana la urma a trebuit sa o intindem. O aglomeratie teribila. Taxiuri nu, asa incat o luam pe jos. Ne trece prin cap sa mergem la taica-meu care sta ceva mai aproape. Idee buna. Facem cate un dus, mancam ceva, mai bem ceva…Refresh. Pe la unu jumate noaptea chemam un taxi care ne duce la famiilile noastre. Toti dormeau. Adorm si eu dar cu greu, bineinteles. In noaptea aia l-am visat pe Dave Mustaine ca ma cheama sa cant cu el.
Multumim oameni buni!

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Cronici

2 comentarii pe “Big, bigger, biggest”

  1. ovidiu Says:

    Wow! Chiar iti place metalul la greu.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: