Sonisphere, ultima zi

Duminica dimineata a fost mai dificila decat credeam avand in vedere ca trebuia sa imi strang bagajele pentru ca a doua zi dimineata la 5 plecam in directia Sozopol si pentru ca urma sa il vizitez pe taica-meu la 12 iar de la el sa mergem spre Romexpo. In alta ordine de idei mai aveam o ora pentru mici aranjamente. Ma misc mai greu ca de obicei. Ce-i drept ma cam durea ceafa de atata headbanger-it.
Cat am stat la frate-miu ne-am hranit pe baza de comenzi la domiciliu avand in vedere ca nu reuseste nimeni sa gateasca din lipsa de timp. Ma gandeam ca fiind invitat la taica-meu vom avea parte de alt meniu. M-am inselat. Acelasi tacam. Se pare ca in Bucuresti nu se mai gateste acasa. Drept urmare incepem cu whisky ca sa fim in forma. La un moment dat eu cu frate-miu disparem din zona cu directia metrou. Din Aviatori o luam iar pe jos, de data asta ceva mai lenti, oboseala celor doua zile de festival punandu-si amprenta. Rememoram seara dinainte. Imi amintesc ca un tip din grupul nostru mi-a cazut in brate pe la mijlocul concertului cu Metallica. Am crezut ca vrea sa-l urcam sus sa-l purtam pe brate, cum faceau altii. Dar cand l-am vazut cu ochii dati peste cap mi-am dat seama ca omul lesinase putin. L-am luat la palme si si-a revenit insa nu la starea initiala. Au aparut imediat cei de la BGS avand in vedere ca eram aproape de spatiul lor ingradit. Gagiul a iesit din multime cu directia home.
Ajungem la Romexpo, parcurgem drumul pe care il stiam de acum, prin cele doua filtre, achizitionam fisele galbene si de data asta incepem cu whisky, nu de alta dar ne era cam frica de cozile de la veceuri. Numai ca se termina repede si ne repezim iar la beri.
Prindem Luna Amara vreo trei piese. O trupa matura de altfel cu ani in spate de cantari si iesiri in afara. Respect pentru Mihnea care a crescut in cartierul nostru.
Anathema a cantat sub un soare arzator multi rockeri dezbracandu-se la bustul gol. Am mai ascultat grupul asta prin anii ’90 insa nu pot sa spun ca am fost foarte atent cu el. In spatele meu un fan al lor canta cot la cot cu ei. Dar eram destul de obosit dupa primele doua zile astfel ca nu m-am manifestat prea mult.
La pauza ne asezam pe beton sprijinindu-ne de gard. Servim beri, evident.
Pe Stone Sour ii stiam deja. Vocalul era tuns cam scurt fata de clipul piesei Through Glass. Misto baietii. Chiar foarte misto. Insa eu asteptam urmatoarea trupa.
Alice in Chains m-a uns la suflet. Am prins era grunge in totalitate asa ca stiu piesele lor foarte bine. Capodopera Dirt din 1993 o ascult lunar. Eram obisnuit cu Layne la voce insa tipul asta nou, DuVall, il inlocuieste cu succes. Cand simt ca recitalul e pe final ma duc la pisare. Idee buna pentru ca in pauza se fac iar cozi supersonice.
Despre Rammstein nu pot sa va spun ca a fost ca un spectacol separat cu efecte pirotehnice la fiecare piesa, un show greu de egalat de o alta trupa. Consider ca au ajuns la un apogeu al spectacolului. E mare chestie sa auzi un cor de 30000 de suflete cantand in germana. De cate ori ati fredonat piese in limba germana? Rammstein au prezentat un show industrial facandu-ma sa organizez un mosh chiar in zona unde stateam. Efectiv nu am mai rezistat. La un moment dat eram ud fleasca. Insa nu m-am dat batut. M-am manifestat ca un adolescent uitand ca am o anumita varsta si o anumita greutate corporala. Au fost si cateva bissuri, insa am ramas pana la sfarsitul sfarsitului ignorand faptul ca dimineata ma astepta un drum bulgaresc.
La fel ca si cu o seara in urma ne indreptam spre apartamentul tatalui meu pentru refresh. In drum ne luam din 1 Mai cate o…shaorma. La 12 noaptea nu era tocmai o mancare …sa zic…in regula. Dar berile cu whisky in deschidere ne provocau o ghioraiala de stomac cam suparatoare. Facem cate un dus, imi schimb tricoul, bagam shaormele si chemam taxiul. Hai ca se facuse cam unu jumate cand am ajuns la frate-miu. In casa era cam cald. Foarte cald chiar. Nu reusesc sa dorm si ma zbat ca un peste pe uscat pana pe la patru cand ma ridic si servesc o cafea…in liniste. Restul lumii dormea.
La cinci jumate ma intalnesc la benzinarie cu cele doua familii cu care plecam in Bulgaria. Am batut darabana pe volan aproape tot drumul. Nu de alta dar mi-era frica sa nu adorm…

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Cronici

4 comentarii pe “Sonisphere, ultima zi”

  1. Robert Says:

    Mai exista rockeri? Ca asist la o manelizare generala.

  2. Kosakles Says:

    Mister Frontman, Mister Frontman… 🙂

    Am inteles ca au fost lansate in aceeasi zi, ceea ce imi creste speranta ca ai vrut sa scrii ori Stone Temple Pilots, ori Dirt! Sau asa testezi matale vigilenta cetitorilor? Caz in care sper sa fi castigat macar dreptul la niste parjoale in tihna la urmatorul concert 😉

    – Un fan Massive Attack 😛


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: