Arhipelagul Gulas

In urma cu o saptamana, impreuna cu comitetul de organizare al intalnirii de 20 de ani de la terminarea liceului, am decis sa facem o iesire…undeva. Insa nimeni nu stia unde. S-au vehiculat tot felul de locatii, s-au facut tot felul de presupuneri, s-au studiat tot felul de forumuri. Pana la urma din multitudinea de hoteluri, cabane, pensiuni si campinguri a fost aleasa Pensiunea Balasz din Subcetate, undeva pe langa Odorheiul Secuiesc. Principalul criteriu a fost, trebuie sa recunosc, pozele de pe internet. Acestea prezentau o zona superba, pe langa padure.
Dialogul dintre patroana pensiunii si sefa comitetului nostru a fost telefonica si foarte dificila, avand in vedere ca intr-o parte se vorbea romaneste iar in celalta ungureste. Dupa cateva incercari de dialog, se ajunge la o concluzie de genul 40 de lei patul pe noapte si acolo comandam contra cost ce vrem sa mancam. Initial costa 85 de lei de persoana cu demipensiune adica mic dejun si cina. Ultima comunicare avuta cu gazda zice ca trebuie sa sunam cu vreo doua ore inainte de a ajunge pentru a avea timp de pregatire.
Plecam sambata dimineata, patru familii, pe ruta Bacau-Moinesti-Comanesti-Miercurea Ciuc-Odorheiul Secuiesc-Subcetate.Drumul e destul de rau, mai ales prin zona Palanca-Ghimes, plin de gropi si asfalt lipsa. Cred ca initial soseaua fusese facuta din beton si mai tarziu s-a turnat un asfalt. Acum lipseau si una si alta. Singura chestie buna e consumul oarecum mic de combustibil, avand in vedere viteza redusa de deplasare. Se ajunge la Subcetate, in jur de 200 km, in vreo trei ore jumate.
Dupa cum vorbisem cu tipa de la pensiune, la un moment dat ne oprim si o sunam sa se pregateasca. Inainte de a o suna ne gandim cam ce am vrea fiecare sa ciugulim la pranz, ne facem un meniu imaginar avand intaietate copiii, in numar de 6. Formeaza sefa noastra numarul si da peste mama patroanei, alta unguroaica ce vorbea romaneste cam cum vorbesc eu mandarina. Adica vreo doua cuvinte. Nu se poate intelege cu ea,  ii zice ca trebuie sa ne pregateasca ceva de mancare pentru pranz, ca ajungem cum ne-am inteles. Pana la urma o cere pe „doamna cu care am vorbit initial”. Vine la telefon, probabil era pe afara, iar sefa ii spune ca ajungem in vreo doua ore si ar trebui sa ne astepte cu ceva de haleala. Tipa zice ca la pranz nu are mancare! What? Parca nu discutasem asa! Sefa noastra incepe sa se aprinda si ii zice ca ne-am inteles intr-un fel. Unguroaica zice ca nu. Ca mama ei face de mancare si nu poate sa ne asigure masa de pranz ca e aglomerat. Noi, in jurul telefonului, incepusem sa ne enervam, fiecare vroiam sa-i spunem cate ceva unguroaicei. Concluzia ramane ca ne costa 85 de lei de persoana cu demipensiune. Acuma ce dracu’ facem? Hotaram sa ajungem acolo si sa vorbim cu femeia despre intelegerea avuta si in caz de nu reusim sa ajungem la vreun rezultat sa gasim in alta parte, tot in zona. Bineinteles ca regretam toti faptul ca am ales zona maghiara, ca ungurii vorbesc, evident, ungureste, ca n-o sa ne intelegem, ca o sa orbecaim, ca una, ca alta…
Ajungem in jur de ora unu dupa amiaza. Privelistea era exact ca in pozele de pe net. Adica super. Ne intampina gazda, o fata pana in 30 de ani, pe numele ei Izabella, toata numai un zambet. Ce-i drept ne asteptam sa avem o intalnire cu scantei. Pana la urma ajungem la concluzia ca nu a inteles ea ce am intrebat noi si noi ce ne-a raspuns ea. Zice ca intr-adevar putem comanda ce vrem dar numai la cina si micul dejun, pentru ca mancarea o face mama ei si fiind multi turisti nu mai are timp sa ne asigure si masa de pranz. Cazarea ramane asa cum am vorbit, 40 de lei patul, iar daca vrem sa mancam la ea ne costa 45 de lei. Ca in oferta initiala. Trebuie sa recunosc ca frumusetea locului ne-a mai calmat si cred ca ramaneam acolo indiferent daca ne intelegeam sau nu cu Izabella.
Pensiunea Balasz are vreo doua casute despartite de un parau. Una e numai pentru cazare iar in cealalta se serveste si masa.
Ne ducem bagajele in camere si ne grabim sa mergem undeva in zona sa ciugulim cate ceva. Ne oprim la prima pensiune mai mare, cu nume unguresc, parca Desag Vila, unde nu reusim sa ne intelegem cu un nene de acolo. Omul ori nu vroia sa inteleaga ori chiar nu intelegea romaneste. Eu as merge pe prima varianta. Pana la urma ajungem la Odorheiul Secuiesc la Pensiunea Romantika.
In usa ne astepta un gras cu mustata si in pantaloni scurti. Probabil vreun sef. Ii spunem ca am vrea ceva de haleala si ne invita undeva in spate, intr-un restaurant, pentru ca afara era totul ocupat. Inauntru erau peste 30 de grade Celsius. Nu mai comenteaza nimeni. Eram toti destul de flamanzi ca sa mai facem pretentii. Ma uit la ceas. Doua jumate. Dupa amiaza. O fatuca subtirica incearca sa preia comenzile. Cam greu. Nu prea se descurca in limba romana. Ca toti maghiarii, vorbeste romana cu umlaut pe toate vocalele. Reusim sa ne intelegem intr-un final. S-a comandat gulas, specialitatea lui Pista si alte chestii cu papricas.
Intre timp copiii incep sa se alerge pe afara, prin curte, prin restaurant…Noi incepem sa palavragim, facem poze, bem beri. Timpul trecea si incepusem sa ne pierdem rabdarea. Iesind afara sa vad ce fac puradeii asist la o criza de nervi a unui tip care comandase cu mult inaintea noastra. Imi dau seama ca mai avem de asteptat. Apare si grasul in pantaloni scurti care, luat la intrebari, ne spune ca totul e proaspat si dureaza putin . Cu acelasi umlaut pe vocale. Imi vin in minte tot felul de replici despre cine e proaspat, ma-sa, tac-su…in fine.
Mancarea ajunge la patru fara un sfert! Impreuna cu copiii tabaram pe ea. Devoram rapid si ii spunem fetei sa ne faca nota. Sefa de comitet zice ca plateste ea si ne calculam cand ajungem in Subcetate. Totul face 450 de lei. Ce dracu mancasem de banii astia? Ca portiile nu erau chiar asa mari si nici mancarea extraordinara. Nemaiavand rabdare sa verificam, platim si aproape fugim la aerul conditionat din masini.
Ajungem la Pensiunea Balasz si ne apucam de ciugulit beri. La un moment dat se cerul se intuneca si incepe ploaia. Torentiala de altfel. Se face de maneca lunga.
Pe la opt apare Izabella care ne invita la masa. Supa, porc, pastrav, pui, ce sa va mai spun? O masa supersonica. Desert:Kurtos colacs. Ne anunta ca urmeaza un program folcloric…unguresc. Uitandu-ma la masinile din parcare imi dau seama ca 90% erau cu numere de Ungaria.
Ne intoarcem la cabana noastra incercand sa pornim un televizor din hol. Zadarnic. Continuam cu bere. Pana terminam si vinul se face 4 dimineata. Ne trezim cam tulburi si mergem la micul dejun. Cred ca jumatate a ramas pe masa. Omleta, carnati,muschiulet, branza, unt, dulceata, lapte, cafea, ceai…nici nu mai stiu cate erau. Toate facute in gospodaria proprie.
Pana la plecare stam si …stam. Copiii joaca fotbal si badminton. Apropiindu-se ora de plecare luam nota de la Romantika sa ne calculam banii pe care-i datoram sefei de comitet. La o simpla adunare observam ca nota era de 290 de lei! Verificam in grup. Asa era. Vedem ca mai erau bagate niste beri si sucuri in plus. Ne apuca nervii. Apar planuri de razbunare impotriva grasului cu mustata. Stabilim ca la plecare sa trecem pe la Romantika sa-i cerem socoteala grasului.
Mergem sa achitam Izabellei. Ne spune ca pentru copii ne ia numai jumatate din pret la mancare. Bravos Iza!
Noroc ca am plecat ca incepusem sa ma indragostesc de ea.
Parasim zona cu parere de rau.
La Odorhei gasim numai un baiat care, evident, vorbea aproape numai ungureste. Intelege ce s-a intamplat, o suna pe tipa de ieri si vorbeste cu ea vreo 5 minute tot in ungureste, iese si se intoarce cu diferenta de bani. Isi cere scuze pentru eroare si la revedere. Ne asteptam sa fie o infruntare violenta. Dar nu s-a intamplat asa.
La intoarcere ne oprim la Homorod Bai sa mancam ceva la…iar un nume unguresc…nu-l mai stiu, unde avem iar probleme de comunicare dar parca ceva mai mici.
Ajungem destul de tarziu la domiciliu. Cand intram in casa feciorul imi aplica o intrebare:”Tata, de ce am stat asa de putin?”

Cabana 2

Accesorii

Roata

Balansoar

Scaun singuratic

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Drumuri

4 comentarii pe “Arhipelagul Gulas”

  1. calin Says:

    Locatie beton,merita sa vezi ce inseamna un revelion acolo!!!
    POOPE

  2. Loredana Says:

    nu ai spus esentialul de la Romantika: totul era pppppppppprrrrrrrrrooooooooooaaaaaaaspat !!!!!!!!!!!!

  3. Gica Says:

    Din 7 iesiri din astea de deznationalizezi, Bunicu’! Si zici ca unguroaica era buna?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: