Archive for the ‘Amintiri din copilarie’ category

Sexosul

August 30, 2011

…intre timp am mai scris si pentru altii despre un subiect de care fug toti…http://www.thesexist.ro/fetish-uniforma-1121.html.

Anunțuri

Daca vreti sa revedeti…

August 23, 2010

Cine mai stie ce inseamna 23 august? Eu am invatat ca insemna intoarcerea armelor impotriva fascistilor. Ca ajutati de marele frate de la rasarit am impins linia frontului pana s-a terminat razboiul. Si ca atunci regele a fugit din tara cu nu stiu cate zeci de vagoane incarcate cu bogatii. De atunci a inceput industrializarea, colectivizarea, constructia socialismului, alfabetizarea si alte chestii.
Insa pentru mine, copil fiind, defilarea era lucrul cel mai important. Imi placea sa ciugulesc cate o chestie de acolo: un stegulet, o pancarda, cate un rahat. De la prima mea defilare, unde am fost cu taica-meu, m-am intors cu o bucata de polistiren rotunda, infipta intr-un bat,  pe care scria cu rosu 23 august. M-am jucat cu ea cateva zile. A sfarsit sub un ghiveci de flori.
In ziua de defilare, tataia, care lucra la fabrica, venea tarziu acasa si manga. Dar nu uita sa ne aduca si mie si lui frate-miu niste prajituri de la cofetarie.
Asta era pe la sfarsitul anilor ’70.

Prin anii ’80 mergeam cu totii la Galati unde faceam intrunirea familiei. Eu cu frate-miu de-abia asteptam sa ne intalnim cu varul nostru. In ultima zi mergeam la Hanu Conachi unde se organiza un picnic la padure si mancam pepeni. Ne mai uitam la televizor la defilare insa nu mai insemna mare lucru. Perceptia noastra era ca nu se lucra in zilele de 23 si 24 august ceea ce insemna directia Galati.
In zilele alea se dadeau la televizor filme tematice printre care si vesnicul „Pistruiatul”. L-am vazut de zeci de ori si de fiecare data ma intristam cand se termina. Pentru mine era un erou.
Incepusem sa inteleg care fusese „mersul” la 23 august 1944.Eram mandru ca tara mea era pe locul patru in clasamentul natiunilor participante la razboi. Eram mandru ca prin interventia armatelor romane razboiul a fost scurtat cu 6 luni. Eram mandru ca devenisem pionier si aveam trese, insigne si snur rosu de comandant de grupa. Dar cu toate mandriile astea multiple imi era greata de ceasca.

La sfarsitul clasei a V-a ne-au chemat la defilare. Sub motivul ca trebuie sa-mi dea manualele pentru noul an am fost agatat si trimis la repetitii pe faleza de langa baraj unde erau sute de copii ce exersau marsuri si alte nenorociri pentru  ziua cea mare. Era cald si insuportabil. Gandindu-ma cum sa scap realizez ca in perioada ce includea si ziua de 23 august sunt in tabara. Intr-o pauza merg la gagiul imbracat in militar care conducea ostilitatile si ii spun ca eu stau degeaba pentru ca in ziua defilarii sunt intr-o tabara si cutare nu stiu ce…Ala ma scaneaza si imi zice scurt:„-Mars acasa!” Frumos spus. Eu m-am simtit ca in „Pistruiatul”, un fel de ilegalist.

In liceu, la sfarsitul clasei a IX-a, m-am dus cu vesnicul meu prieten, pe atunci coleg de banca, din proprie initiativa. Noi, de la liceul cel mai bun din oras , am fost inregimentati cu niste idioti de la „Industrial 5”. Dupa o saptamana de marsuri, ala care ne conducea, un tablagiu ce vorbea in coltul gurii, face o criza de nervi si ne zice ca de maine nu mai avem ce cauta, ca nu am reusim sa mergem cum trebuie ca suntem niste tampiti. Adevarul e ca aia de la industrial erau niste taranoi care nu stiau sa mearga normal darmite cadentat. A fost norocul nostru. Am privit defilarea la televizor.

Ultimii trei ani de defilare au fost inexistenti pentru mine. Momentul devenise vomitiv. Defilarea se transformase intr-o limba in cur imensa aplicata lui ceasca.

De 20 de ani nu mai am nici un sentiment pentru 23 august. Probabil ca am si uitat ca insemna ceva, candva.