Archive for the ‘Drumuri’ category

Arhipelagul Gulas

August 11, 2010

In urma cu o saptamana, impreuna cu comitetul de organizare al intalnirii de 20 de ani de la terminarea liceului, am decis sa facem o iesire…undeva. Insa nimeni nu stia unde. S-au vehiculat tot felul de locatii, s-au facut tot felul de presupuneri, s-au studiat tot felul de forumuri. Pana la urma din multitudinea de hoteluri, cabane, pensiuni si campinguri a fost aleasa Pensiunea Balasz din Subcetate, undeva pe langa Odorheiul Secuiesc. Principalul criteriu a fost, trebuie sa recunosc, pozele de pe internet. Acestea prezentau o zona superba, pe langa padure.
Dialogul dintre patroana pensiunii si sefa comitetului nostru a fost telefonica si foarte dificila, avand in vedere ca intr-o parte se vorbea romaneste iar in celalta ungureste. Dupa cateva incercari de dialog, se ajunge la o concluzie de genul 40 de lei patul pe noapte si acolo comandam contra cost ce vrem sa mancam. Initial costa 85 de lei de persoana cu demipensiune adica mic dejun si cina. Ultima comunicare avuta cu gazda zice ca trebuie sa sunam cu vreo doua ore inainte de a ajunge pentru a avea timp de pregatire.
Plecam sambata dimineata, patru familii, pe ruta Bacau-Moinesti-Comanesti-Miercurea Ciuc-Odorheiul Secuiesc-Subcetate.Drumul e destul de rau, mai ales prin zona Palanca-Ghimes, plin de gropi si asfalt lipsa. Cred ca initial soseaua fusese facuta din beton si mai tarziu s-a turnat un asfalt. Acum lipseau si una si alta. Singura chestie buna e consumul oarecum mic de combustibil, avand in vedere viteza redusa de deplasare. Se ajunge la Subcetate, in jur de 200 km, in vreo trei ore jumate.
Dupa cum vorbisem cu tipa de la pensiune, la un moment dat ne oprim si o sunam sa se pregateasca. Inainte de a o suna ne gandim cam ce am vrea fiecare sa ciugulim la pranz, ne facem un meniu imaginar avand intaietate copiii, in numar de 6. Formeaza sefa noastra numarul si da peste mama patroanei, alta unguroaica ce vorbea romaneste cam cum vorbesc eu mandarina. Adica vreo doua cuvinte. Nu se poate intelege cu ea,  ii zice ca trebuie sa ne pregateasca ceva de mancare pentru pranz, ca ajungem cum ne-am inteles. Pana la urma o cere pe „doamna cu care am vorbit initial”. Vine la telefon, probabil era pe afara, iar sefa ii spune ca ajungem in vreo doua ore si ar trebui sa ne astepte cu ceva de haleala. Tipa zice ca la pranz nu are mancare! What? Parca nu discutasem asa! Sefa noastra incepe sa se aprinda si ii zice ca ne-am inteles intr-un fel. Unguroaica zice ca nu. Ca mama ei face de mancare si nu poate sa ne asigure masa de pranz ca e aglomerat. Noi, in jurul telefonului, incepusem sa ne enervam, fiecare vroiam sa-i spunem cate ceva unguroaicei. Concluzia ramane ca ne costa 85 de lei de persoana cu demipensiune. Acuma ce dracu’ facem? Hotaram sa ajungem acolo si sa vorbim cu femeia despre intelegerea avuta si in caz de nu reusim sa ajungem la vreun rezultat sa gasim in alta parte, tot in zona. Bineinteles ca regretam toti faptul ca am ales zona maghiara, ca ungurii vorbesc, evident, ungureste, ca n-o sa ne intelegem, ca o sa orbecaim, ca una, ca alta…
Ajungem in jur de ora unu dupa amiaza. Privelistea era exact ca in pozele de pe net. Adica super. Ne intampina gazda, o fata pana in 30 de ani, pe numele ei Izabella, toata numai un zambet. Ce-i drept ne asteptam sa avem o intalnire cu scantei. Pana la urma ajungem la concluzia ca nu a inteles ea ce am intrebat noi si noi ce ne-a raspuns ea. Zice ca intr-adevar putem comanda ce vrem dar numai la cina si micul dejun, pentru ca mancarea o face mama ei si fiind multi turisti nu mai are timp sa ne asigure si masa de pranz. Cazarea ramane asa cum am vorbit, 40 de lei patul, iar daca vrem sa mancam la ea ne costa 45 de lei. Ca in oferta initiala. Trebuie sa recunosc ca frumusetea locului ne-a mai calmat si cred ca ramaneam acolo indiferent daca ne intelegeam sau nu cu Izabella.
Pensiunea Balasz are vreo doua casute despartite de un parau. Una e numai pentru cazare iar in cealalta se serveste si masa.
Ne ducem bagajele in camere si ne grabim sa mergem undeva in zona sa ciugulim cate ceva. Ne oprim la prima pensiune mai mare, cu nume unguresc, parca Desag Vila, unde nu reusim sa ne intelegem cu un nene de acolo. Omul ori nu vroia sa inteleaga ori chiar nu intelegea romaneste. Eu as merge pe prima varianta. Pana la urma ajungem la Odorheiul Secuiesc la Pensiunea Romantika.
In usa ne astepta un gras cu mustata si in pantaloni scurti. Probabil vreun sef. Ii spunem ca am vrea ceva de haleala si ne invita undeva in spate, intr-un restaurant, pentru ca afara era totul ocupat. Inauntru erau peste 30 de grade Celsius. Nu mai comenteaza nimeni. Eram toti destul de flamanzi ca sa mai facem pretentii. Ma uit la ceas. Doua jumate. Dupa amiaza. O fatuca subtirica incearca sa preia comenzile. Cam greu. Nu prea se descurca in limba romana. Ca toti maghiarii, vorbeste romana cu umlaut pe toate vocalele. Reusim sa ne intelegem intr-un final. S-a comandat gulas, specialitatea lui Pista si alte chestii cu papricas.
Intre timp copiii incep sa se alerge pe afara, prin curte, prin restaurant…Noi incepem sa palavragim, facem poze, bem beri. Timpul trecea si incepusem sa ne pierdem rabdarea. Iesind afara sa vad ce fac puradeii asist la o criza de nervi a unui tip care comandase cu mult inaintea noastra. Imi dau seama ca mai avem de asteptat. Apare si grasul in pantaloni scurti care, luat la intrebari, ne spune ca totul e proaspat si dureaza putin . Cu acelasi umlaut pe vocale. Imi vin in minte tot felul de replici despre cine e proaspat, ma-sa, tac-su…in fine.
Mancarea ajunge la patru fara un sfert! Impreuna cu copiii tabaram pe ea. Devoram rapid si ii spunem fetei sa ne faca nota. Sefa de comitet zice ca plateste ea si ne calculam cand ajungem in Subcetate. Totul face 450 de lei. Ce dracu mancasem de banii astia? Ca portiile nu erau chiar asa mari si nici mancarea extraordinara. Nemaiavand rabdare sa verificam, platim si aproape fugim la aerul conditionat din masini.
Ajungem la Pensiunea Balasz si ne apucam de ciugulit beri. La un moment dat se cerul se intuneca si incepe ploaia. Torentiala de altfel. Se face de maneca lunga.
Pe la opt apare Izabella care ne invita la masa. Supa, porc, pastrav, pui, ce sa va mai spun? O masa supersonica. Desert:Kurtos colacs. Ne anunta ca urmeaza un program folcloric…unguresc. Uitandu-ma la masinile din parcare imi dau seama ca 90% erau cu numere de Ungaria.
Ne intoarcem la cabana noastra incercand sa pornim un televizor din hol. Zadarnic. Continuam cu bere. Pana terminam si vinul se face 4 dimineata. Ne trezim cam tulburi si mergem la micul dejun. Cred ca jumatate a ramas pe masa. Omleta, carnati,muschiulet, branza, unt, dulceata, lapte, cafea, ceai…nici nu mai stiu cate erau. Toate facute in gospodaria proprie.
Pana la plecare stam si …stam. Copiii joaca fotbal si badminton. Apropiindu-se ora de plecare luam nota de la Romantika sa ne calculam banii pe care-i datoram sefei de comitet. La o simpla adunare observam ca nota era de 290 de lei! Verificam in grup. Asa era. Vedem ca mai erau bagate niste beri si sucuri in plus. Ne apuca nervii. Apar planuri de razbunare impotriva grasului cu mustata. Stabilim ca la plecare sa trecem pe la Romantika sa-i cerem socoteala grasului.
Mergem sa achitam Izabellei. Ne spune ca pentru copii ne ia numai jumatate din pret la mancare. Bravos Iza!
Noroc ca am plecat ca incepusem sa ma indragostesc de ea.
Parasim zona cu parere de rau.
La Odorhei gasim numai un baiat care, evident, vorbea aproape numai ungureste. Intelege ce s-a intamplat, o suna pe tipa de ieri si vorbeste cu ea vreo 5 minute tot in ungureste, iese si se intoarce cu diferenta de bani. Isi cere scuze pentru eroare si la revedere. Ne asteptam sa fie o infruntare violenta. Dar nu s-a intamplat asa.
La intoarcere ne oprim la Homorod Bai sa mancam ceva la…iar un nume unguresc…nu-l mai stiu, unde avem iar probleme de comunicare dar parca ceva mai mici.
Ajungem destul de tarziu la domiciliu. Cand intram in casa feciorul imi aplica o intrebare:”Tata, de ce am stat asa de putin?”

Cabana 2

Accesorii

Roata

Balansoar

Scaun singuratic

Anunțuri

In vacanta!

Iulie 20, 2010

Dupa noaptea in care nu am putut sa dorm, probabil din cauza oboselii acumulate dupa cele trei zile de Sonisphere, plecam spre Bulgaria. La cinci dimineata sase adulti si patru copii imbarcati in trei masini se indreptau victoriosi spre…Giurgiu. La vama nu era mai nimeni, doar tiruri. Platim taxa de pod si demaram spre Sozopol.
Traseul a fost Ruse-Sumen-Karnobat-Ajtos-Burgas-Sozopol. Drumul oarecum in regula. Ne-a rupt in doua o bucata de vreo 20 km intre Sumen si Karnobat. Cratere tip Vezuviu pe toata latimea soselei. Groaznic! In afara de faptul ca ne-am flendurit masinile, ne-am zdruncinat si organele interne. La un moment dat am luat o groapa de era sa-mi iasa capul prin cupola. Pana la urma am trecut de zona infestata si i-am dat tare.
Ca si anul trecut cand am fost pe acelasi traseu pana la Primorsko, la 25 de kilometri mai jos de Sozopol, nu am intalnit picior de militian bulgar, ba chiar am ajuns si la viteze de 150 km/h. Treaba buna e ca soselele trec pe langa orase astfel ca mergi intins. De la Burgas intri pe o bucatica de autostrada. Una peste alta ajungem cu destule opriri pentru pisari, schimbat scutec, ratacit drum etc.
Hotelul Blue Orange este situat la 2 kilometri de Sozopol. Ne cazam, eu si inca o familie in camere simple, ceilalti intr-un apartament. Conditiile bune, mai putin mirosul de mucegai din mocheta. Era zona de langa baie. Se pare ca apa de la dus se infiltra prin perete. Totusi mocheta nu era uda. In afara de asta camera era la parter cu orientare spre curtea interioara, astfel ca soarele nu ajungea niciodata nici macar in balcon. Spre seara am observat ca patul tovarasului mai mic era un pliant care lua o forma de covata cand te intindeai in el. Cu toate ca avea loc in patul nostru gagiul ne-a refuzat demn ramanand sa doarma la locul lui. Anul trecut, la Primorsko, era un superfotoliu care se intindea de puteam dormi si eu in el. Mda…
Am lasat bagajele si m-am repezit la bar. Impreuna cu partea masculina a celorlalte doua familii. In pretul platit aveam bauturile bulgaresti. Eu m-am axat pe whisky si bere, ceilalti mai servind cate un coniac sau ceva verde cu gust de menta. Restul erau contra cost .
La haleala am stat cel mai bine. Luand ca punct de reper personal locatia de anul trecut, pot spune ca bucataria de aici a fost supersonica. Nu pot descrie fiecare fel de mancare insa au fost de toate pentru toti. De la pui, porc, vita, legume, salate…deserturi…ce sa va mai zic. M-am intors cu cateva kilograme in plus.
Piscina era aglomerata in permanenta astfel ca ne-am axat pe plaja cu mici exceptii. Sezlongurile de pe plaja erau gratis. La piscina am stat de doua ori, cred. Una din familiile cu care venisem aveau in dotare o fetita de un an jumate. Intr-o zi cand fata se scalda cu taica-su, au sarit in bazin cativa copii de nationalitate germana de vreo 12-13 ani. Fetita incepe sa urle si prietenul meu le spune in engleza sa faca valuri mai putine. Baietii se fac ca nu inteleg, romanul meu le mai spune odata finalizand cu -Ati inteles? de data asta in germana. De pe margine se aude un -Nein! al unui tata, probabil, al alora de ne deranjau. Omul meu se zburleste si ii spune, acum in engleza, ca in tara la tine probabil te-ai purta altfel. Neamtul nu zice nimic dar in 5 minute se uscheste lasand sezlongul liber.
Si fiindca tot veni vorba de nationalitati, in afara de noi mai erau inca doua familii de romani, restul fiind nemti, majoritatea, dar si bulgari, rusi, spanioli si polonezi. Nu stiu de ce categorie sociala erau nemtii dar le-am mai urmarit comportamentul si am vazut cum isi puneau o tona de mancare in farfurie si jumatate o lasau acolo, cum veneau in slipi la masa, cum se bagau in fata la bar sau lasau mizerie pe plaja…Se pare ca au preluat obiceiurile proaste din Est. Vorba prietenului meu, in tara la ei nu fac asa ceva. Probabil venisera cu bilete prin sindicat. Anul trecut am avut polonezi care parca venisera din ghetou. Niste taranoi nesimtiti care urcau cu mancare in camera, cu slipii uzi in lift, vorbeau tare,  lasau mizerie peste tot…
Scopul nostru mergand la Sozopol si la Primorsko a fost sa scapam de turistul roman. Dar se pare ca am scapat de dracu si am dat peste tat-su.
Orasul Sozopol e micut, cochet, cu strazi pavate pline de tarabe cu suveniruri. Am fost de vreo doua ori. Nu prea am cumparat mare lucru. Ce dracu sa faci cu suveniruri din Bulgaria?
Am facut si o vizita in Burgas, un fel de Constanta cu litere chirilice.
Una peste alta a fost un concediu axat pe odihna ca mare lucru nu aveai ce face decat sa stai la soare sa bei si sa mananci.
Dupa o saptamana a trebuit sa ne intoarcem la casele noastre, de data asta pe la Varna. Oarecum mai greu pentru ca pe doua benzi, un drum sinuos, plin de curbe, mai prindeai si cate un camion in fata… De la Varna intri pe autostrada pana la Sumen. O bucata de autostrada era plina de gropi. Am luat cu roata din dreapta una de mi s-au imprastiat rinichii prin masina. La vama aglomeratie la taxa de pod. Si normal ca unde e coada trebuie sa fie un tigan care sa se bage in fata. Un membru al natiunilor conlocuitoare, traficant de masini bulgaresti, nu a mai avut rabdare ca reprezentantii celorlalte popoare care stateau la rand.
Am ajuns la Giurgiu, am bagat un shot si drum intins pana acasa.
Categoric ca litoralul bulgaresc e net superior celui romanesc. Dar dupa doi ani la rand de drumuri bulgaresti cred ca la anul incerc ceva mai spre vest. Sau poate mult mai la sud.

Inapoi, dar nu in viitor

Mai 11, 2010

Printr-o conjunctura fericita am ajuns sa am in proprietate o casa in Ibanesti de Botosani.Nu e o casa de vacanta pentru ca nu merg acolo in vacanta.E o casa de „unele week-end-uri de vara cand nu ploua”.Dar nu asta e subiectul.
Anul asta am fost o singura data.Ne-am hotarat cu o seara inainte.
Drumul incepe pe DN 2 sau E 85.Stai bine in scaunul de la volan, drumul e bun, mergi cu viteza.Am ales de data asta un audiobook.Mircea Cartarescu – „De ce iubim femeile”.O fi cu semnul intrebarii?
Treci de Roman, masina merge bine, Adrian Pintea citeste foarte bine.La Targu Frumos faci stanga spre Botosani.Renunt la doua benzi.Drumul nu mai e la fel.Asfalt cu denivelari.In unele locuri sunt presarate gropi.Pe care nu le vezi decat atunci cand intri in ele.Masini sunt mai putine.Pe stanga sau dreapta sunt aparitii animalice.Cai, vaci, oi, caini, in general nesupravegheate de oameni.
La tara oamenii nu merg pe trotuare pentru ca nu au.Merg pe sosea.Vineri seara incep sa-si desfasoare hobby-ul preferat:alcoolul.Asa ca trebuie sa mergi dar cu fereala.
Ma plictisesc de Cartarescu.Copilul imi spune sa mut pe radio.Bine, zic.Se prind posturi de radio destule, preponderent locale.Adica din Botosani, unde si intram.Posturi slabe.In general muzica la kilogram.As putea spune inascultabile. Ma gandeam ca scap rapid, dar nu.
Strada centrala e in reparatii.Mergem pe sinele de tramvai.Iesim greu.Noroc ca nu sunt prea multe masini.
Iesim spre Dorohoi.Soseaua devine mai denivelata.Incep sa apara carutele.Multe fara nici un sistem de semnalizare.In amurg se vad caciulile carutasilor.Nu se mai prind posturi de radio.A mai ramas Romania Actualitati.Ascult reportaje uluitoare.”Suntem la un camin de batrani unde stam de vorba cu veteranul de razboi…” cum il cheama.Sau „ne aflam la unitatea militara …cutare…si il rugam pe sergentul …cum ii zice…sa ne spuna cateva cuvinte”.Cutremuratoare fapte de viata!
Intru in Dorohoi unde incetinesc.Soseaua ce strabate centrul orasului a ramas la fel  ca pe vremea lui Carol I.E o groapa continua.In afara de asta parca si populatia e mai tuciurie la fata.Cred ca romi.Dar astia nu-s locuitorii Romei?
Am iesit din Dorohoi.Spre Ibanesti,masinile dispar de tot.Imaginile ce se desfasoara inaintea noastra par desprinse din anii ’80.Intram in sat.Oameni imbracati ca la 1907.Cred ca au mostenit hainele.Asfaltul e verde.De la balega.Se termina si asfaltul.Intram pe…pamant.Noroc ca a plouat.Si nu se face praf.Mai sunt case cu acoperis din stuf.Am impresia ca in afara de stalpii de curent nu s-a schimbat mare lucru de pe vremea lui Stefan cel Mare.Pe drum trec gaste.Si noi.
Ma gandesc ca acum cativa ani, nu multi, niste tipi din alta tara ne-au primit intr-o uniune de state.Imi vin in minte doar doua cuvinte:”Ha, Ha!”

Desktop

Casa parasita

Hot stuf

O casa

Glod