Posted tagged ‘Napalm Death’

Napalm Death…still alive

Septembrie 25, 2011

Din momentul in care am auzit ca vor veni Napalm Death la Iasi am hotarat, impreuna cu unul din vesnicii mei prieteni, sa participam la concert. Asta se intampla cam cu o luna si ceva inainte. Am stabilit din timp pana si ora de plecare desi pana la ziua cu pricina se puteau intampla multe.

Recunosc din start ca nu am fost un fan Napalm Death, dar la vremea cand i-am ascultat…sa fie vreo douazeci si ceva de ani in urma…mi-au placut, mai ales ca pe atunci eram intr-o nevoie de viteza, trecand de la heavy metal la speed, apoi la thrash  si ajungand la grindcore unde m-am si oprit. Am avut in dotare si o caseta cu albumul “Harmony Corruption” pe care chiar il stiam pe de rost. De atunci pana in urma cu vreo doi-trei ani nu am mai auzit nimic de trupa asta, dar nici nu am facut prea mari eforturi sa vad care-i treaba cu ei.

Motivul principal pentru care am hotarat sa merg la Iasi sa-i vad a fost unul …istoric. Napalm Death a fost un nume in grindcore si in amintirea zilelor trecute am zis ca merita un asemenea efort. Pentru un tip care se trezeste in fiecare dimineata la cinci jumate nu-i nici chiar efort ci de-a dreptul aventura.

 

In ziua respectiva imi termin treaba la serviciu si ma indrept spre casa pentru un mic refresh inainte de plecare.

Vesnicul meu prieten zice ca mergem cu masina lui dar mai intarzie jumatate de ora pentru ca o duce pe fiica-sa la maica-sa.  Refacand traseul, dupa spusele lui, a ajuns la blocul unde, de altfel a copilarit, a lasat fata la etajul trei si coborand scarile se intalneste cu un vecin, un baiat actualmente chitarist la trupa “8 si un sfert”. Un tip astenic, cu ochelari, candva cu plete acum tuns, perfect John Lennon. Gagiul se pregatea sa intre in casa. Tot pe baza relatarilor am dedus urmatorul dialog: ”-Salut! Ce faci?” intreaba vesnicul. “-Tocmai am aparut si eu prin zona. Tu ce faci pe aici?”. “-Am adus-o pe fata la maica-mea. Plec spre Iasi la Napalm Death…Vii?”. Raspunsul a fost sec si scurt ”-Da!”. A incuiatusasi a venit cu noi. Probabil ca nu avea treaba prea multa de facut. Sau mai bine zis nu avea planificat nimic pentru seara aia.

 

Pana la Iasi am facut o ora jumate. In zona Casei Studentilor se adunase cava popor dar nu ca in vremurile bune. Oricum mi se pare ca specia asta care se numeste rocker e cam pe cale de disparitie pe plaiurile mioritice. Mai ales ca ne adunam ca sectele prin holuri, crasme obscure, cluburi.  Pai unde naiba? Nu degeaba suntem underground…

 

Am ajuns pe la sapte si ceva. Seara, evident.

 

40 de lei biletul. Cand intram se manifesta trupa Inner Grave. Mi-am amintit ca e un concurs in cadrul festivalului Rock’n’Iasi. Fiind joi se presta metal. Dupa Inner Grave a urmat Sheol. Apoi Almost In Range care mi s-au parut cei mai buni si la final Westfalia. Ma abtin de la comentarii pentru ca nu mai gust de mult stilul practicat de cei de mai sus mai putin A.I.R. Oricum sonorizarea a fost oarecum…ciudata.

 

A urmat o pauza dupa care au inceput trupa de deschidere a concertului Napalm Death si anume Bucovina dinIasi. Un grup bine pregatit  numai ca nu m-au nimerit cu stilul practicat si nici cu tematica pieselor.

 

Urmeaza premiile. Premiul intai pleaca spre Sheol dinArad. Whatever!

 

Ne lansam pe beri. In acelasi loc unde se vindeau bauturi se vindeau si tricouri cu Napalm Death. Mi-as fi luat si eu unul dar ce dracu’ sa fac cu el. Unde sa-l port? Doar pentru un concert…Pana la urma am bagat banii in beri. Normal ca la un moment dat a trebuit sa cautam un grup social. Care era afara, in cadrul unui bar. Probabil ca era un loc improvizat de vreme ce daca intrai in cabina cu closet nu mai puteai iesi decat daca nu era nimeni in dreptul pisoarelor. Asa a ramas un timp John Lennon de la “8 si un sfert” pana a gasit momentul sa evadeze din buda.

 

Pe scena intra un tip care se apuca de probe de sunet. Intr-un final banuiesc mai mult, ca e chitaristul de la Napalm Death. Se facea ca era trecut de miezul noptii…In sala se adunasera vreo 300 de oameni. Nu dureaza mult si intra baietii. Soundul a fost cu totul altul decat la celelalte trupe. S-a auzit clar si distinct, chitara, bassul, vocea si toba. Barney, vocalul aproape nechimbat. Numai ca era tuns regulamentar. Bassistul a mai chelit si s-a mai implinit. In rest aceeasi oameni, acelasi stil inconfundabil.

 

Nu pot sa va spun ca am retinut vreo piesa. Asta nu-i o trupa de ascultat in masina. Vesnicul meu prieten mi-a zis ca daca prestau aceeasi piesa de la inceput pana la sfarsit nu si-ar fi data seama. Evident ca nu sunt slagare…

Se formeaza circle pit. Rockeri dezbracati la bustul gol. Multi trecuti de 30 de ani prezentau urme grave ale trecerii timpului precum si cicatrici ale consumului excesiv de bere. Multi cu plete lasate sa creasca intamplator.

In spatele meu un tip zbiera din rarunchi cu accent moldovenesc “-Safar za cildran! Safar za cildran!”. Omul vroia piesa asta si basta. A tinut-o o vreme asa pana cand a ragusit si s-a lasat pagubas.

Il vad in multime pe cel supranumit Moartea din Carpati pe numele lui Catalin Morosanu. Daca nu l-as fi vazut aici as fi jurat ca e manelist. S-a manifestat discret desi la un moment dat mosheala a scapat de sub control inglobandu-l si pe el. S-a retras imediat mai ales ca din fata, din zona circle pit,  venea un miros de transpiratie amestecat cu plete nespalate. Ca sa nu mai spun ca se facuse o abureala cu vapori de transpiratie…

 

Napalmii au prestat corect si pe la doua fara ceva ne-au multumit au mai dat autografe si au plecat. Degeaba au racnit spectatorii pentru un bis ca nu a mai venit nimeni.

 

Noi ne-am urcat in masina si am plecat. Am adormit instantaneu. M-am trezit in fata blocului. M-am bagat in pat. Cred ca am atipit o ora. La un moment dat suna alarma de pe telefon. Deja era cinci jumate!