Posted tagged ‘sfanta’

Interviu cu seful

Octombrie 14, 2012

Stau si ma uit, unde in alta parte decat la tv, cum o relatie de intimitate intre un individ si conceptiile sale religioase, este violata de cancanul zilei si transformata intr-o stire normala. Este vorba de evenimentul sarbatorit zilele astea la Iasi. Luati la interviuri, romanii se roaga in felul lor, unul pentru sanatate, altul pentru fiica-sa, altul pentru noroc in casnicie…in fine. Dar de ce au tinut sa vina toti acum…? Pentru ca acum se sarbatoreste sfanta respectiva, veti spune…Bun, dar daca veneau saptamana trecuta,sau poimaine sau peste o luna, doleantele lor ar fi fost neindeplinite de sfanta, sau ceva mai putin indeplinite? Exista o gradatie a ajutorului divin

Astfel o sarbatoare s-a transformat intr-un pogo limitat de garduri si jandarmi.

 

Relatia mea cu seful mare a inceput in copilarie cand mergeam la biserica, vrand nevrand, cu bunica-mea. Evident ca si eu si frate-miu ne cautam subterfugii pentru a nu ne plictisi mancand toata anafura de pe tavi sau cautand victime cate o baba sau vreun mos. Bunica-mea a incercat sa ne introduca in cunoasterea obiceiurilor religioase, insa nu am fost deosebit de atrasi. Ce imi amintesc e faptul ca la o coada la impartasanie frate-miu, cascand gura la pereti, i-a aprins cu lumanarea caciula unuia din fata lui. Noroc de un mos care a sarit si a stins incendiul iscat pe capul baiatului. Sau stateam ore in sir la geam asteptand, conform spuselor bunica-mii, sa vina un inger sa ne puna cate o pereche de aripi. Va dati seama ce furori as fi facut la bloc aparand ca un Superman!

Mda…Evident ca nu s-a intamplat nimic niciodata ci am mai si fost certat de un popa pentru simplul fapt ca frate-miu nu stia tatal nostru. Iar eu trebuia sa-l invat.

Chestiile astea nu au avut nici un efect pentru mine, un copil normal, pasionat de joaca, caruia, toata obligatia asta de a merge la biserica nu putea sa imi provoace decat o mica repulsie.

 

Cu timpul am devenit indiferent fata de fenomen. Iar mai tarziu, crescand, am incercat, ca multi altii sa imi conturez propria conceptie despre religie. Insa nu am reusit prea multe, mai ales ca , intr-un timp foarte scurt, mi-au murit cateva rude apropiate si a trebuit sa fac sau sa particip la diverse obiceiuri funerare,  iar la un moment dat am nimerit sa lucrez ca manager la o firma unde cei doi patroni, frati fiind, erau ultraortodocsi.

Nu lucram in zilele de sarbatoare cu cruce rosie. Da, si? Nu era bine. Da, pana la un punct. De exemplu, cateva sarbatori pareau neclare in materie de cruce rosie sau neagra. Aveam cateva calendare ortodoxe,  unul mai diferit ca altul… Pana sunau patronii mei la diversi popi ca sa afle daca aveau voie sa lucreze sau nu…eu nu puteam sa imi fac nici un grafic de lucrari pentru ziua aia…Aflam de obicei spre seara cand trebuia sa anunt oamenii daca trebuie sa vin la serviciu sau nu.

Intr-o zi intrand in birou gasesc cateva funduri ridicate in sus si un popa care racnea o slujba. Recunosc fundul sotiei unuia din patroni, al inca unei colege, al unui patron si al contabilei. Asta din urma ocupa mult spatiu. Ingenunchez si ma inghesui si eu sub patrafir cu nasul aproape intre bucile contabilei. Numai ca la un moment patrafirul capatase vibratii din ce in ce mai puternice. Asta din cauza crizei de ras care ma apucase. Matahala de contabila se intoarce si ma atentioneaza. Ma ridic rosu si cu lacrimi in ochi si ies pe usa, continuind afara criza de ras. La cateva secunde iese si contabila, cum altfel decat rosie si cu lacrimi, care se molipsise de rasul meu.

Oricum treaba a inceput sa mi se pare lipsita de orice dram de gandire logica, mai ales ca de cateva ori nu aveam bani de salarii dar trebuia sa trimit camioane cu diverse alimente, faina, zahar, ulei paste si altele, la manastirea nu stiu cum naiba…Tipii astia doi care imi erau patroni imi explicau permanent cum sta treaba cu seful mare si ce bine va fi de ei pe lumea cealalta. De fapt multi credinciosi cred ca facand anumite fapte, sa zicem bune, pe lumea cealalta vor ajunge in rai.

 

Chiar asa de multe ori mi-am pus intrebarea asta iar pe canalele de descoperiri stiintifice gasesti permanent emisiuni despre unii care s-au intors de pe lumea cealalta, insa nimanui nu-i este prea clar ce se intampla cu tine dupa moarte, trecand de slujbe, sicriu, coroane si altele.

Cred ca, in primul rand, ajungi la o coada unde astepti sa-ti vina randul la un mic interviu cu seful mare. Sa-i zicem departamentul Repartitii. De aici primesti o repartitie spre rai sau iad. Dar nimeni nu zice cand ajungi la coada! Dupa ce mori, imediat, cum vezi in filme, sau o mai falfai printre oameni speriind copiii sub forma de abur, ceata sau alta forma, asteptand cateva slujbe ca sa poti decola spre Lumea Cealalta? Bun, iti vine momentul, tanar, batran, de moarte buna, accident, boala sau orice altceva, nu mai conteaza. Te-ai intrebat cum ajungi la coada pentru repartitie, imbracat sau dezbracat? Cu hainele de pe tine in momentul mortii sau cu hainele cu care te imbraca rudele cand te pun in sicriu. Asta din urma e cea mai nasoala varianta pentru ca normal ca nu te vor imbraca in blugi, tenisi si tricou. Nici prima varianta nu ar fi de dorit pentru ca poti muri in somn si ajungi dincolo in pijama sau boxeri sau poti muri in timpul unui act sexual si te pomenesti la randul pentru repartitie in pielea goala. Si in erectie, daca esti barbat.

Oricum ai da-o nu-i bine.

Pana ajungi la interviul cu seful trebuie sa cauti departamentul Repartitii si biroul de care apartii. Ortodox, catolic, martor, protestant, musulman, ce naiba ai fost. Pana si aia din jungla amazoniana trebuie repartizati. Si, in timp ce seful are o multime de treaba cu eradicarea foametei, oprirea razboaielor, vindecarea copiilor, acum trebuie sa selecteze oamenii pentru rai sau iad. Sau poate isi trimite cate un inger, arhanghel sau mucenic.

 

In sfarsit ajungi la interviu. Seful iti scoate fisa si conform criteriilor religioase respectate sau nu iti face un punctaj cu care te repartizeaza. Aici se naste o intrebare. In caz ca te califici pentru iad ai dreptul la o pledoarie?

Sa presupunem ca moare un tip de 28-30 de ani, manager la o companie, cu familie frumoasa, cumpatat,  pasionat de sport,muzica, credincios. Tipul ideal pentru rai. Ajunge omul acolo.Ce face….? In primul rand ar fi o foarte mare aglomeratie. In decursul omenirii au murit zeci de miliarde de oameni. O mare parte din astia sunt pe acolo. Te intalnesti cu neandertalieni, daci, gepizi, indieni cu pene pe cap, cowboy, soldati, presedinti. Ce faci daca te intalnesti pe acolo cu John Lennon? Il abordezi? Sau cu Marylin Monroe? Sau cu Michael Jackson?

Dar aici intervine alta problema. Dupa ce mori, cu ce moaca ajungi dincolo?. Ca una e sa mori tanar si simpatic si alta e sa mori la o suta de ani fiind un mos sclerozat cu o fata botita.

In sfarsit, tipul de mai sus ajunge in rai si incearca…sa faca ce? Bunica-mea imi spunea ca in rai poti face orice. Daca omul vrea sa isi faca o trupa de rock? Si mai rau, de death metal? Ii interzice cineva? Sau poate vrea sa faca stand-up comedy…Sau vreun videochat porno…

 

Ei, pana la urma sa ne bucuram de lumea asta cat mai suntem alive. Carpe diem oameni buni!